Inghet

Tu nu ma cunosti ,dar eu exist .Gandurile mele se inspira din tristele melodii care pornesc involuntar.Nu le mai suport,intelegi ? Cu fiecare milisecunda care trece ,imi doresc sa simt  inima ta calda alaturi de a mea,rece.Sa simt cum ma topesc de atata caldura si inima mea sa ia foc,alaturi de a ta .Sa arda ,pana nu mai ramane nimic ...Te rog,te rog,te rog ,inca putin.Inca putin mai ai si ajungi la mine .De ce nu-mi raspunzi ? De ce taci ,cand am atata nevoie de soaptele tale ? Si trece timpul atat de greu si stiu ca iti pot prinde soaptele ,pana nu inghet.Si tot ceea ce simt sunt lacrimi si-mi vine sa urlu stiind ca nu mai sunt multe ceasuri pana cand n-o sa-ti mai prind nicio soapta.Si te urasc  Urasc sa te iubesc.


Mrs. Nobody

Ca si cand as iubi...

Tu nu ma cunosti... Te rog,te rog fa ceva !M-am saturat sa ma prefac ca totul e bine.Nimic nu e ! Nimic nu e bine ! M-am saturat sa tip ,sa urlu si sa plang stiind ca tie nu-ti pasa !M-am saturat sa ma intorc mereu din drum.Pentru tine ! Nu ma cunosti.Nu m-ai cunoscut niciodata."Nu e destul." au spus .Nu mai stiu ce e destul,ce e insuficient si ce e bine ! Te urasc,te urasc,te urasc. Urasc faptul ca te iubesc.Printr-o singura picatura de amaraciune ,totul de umple si picaturile se imbulzesc pana dau pe dinafara .Tu esti orb ! Te rog,te rog fa liniste.Te rog,te rog,vorbeste incet ,spune-mi ca iti pare rau.Spune-mi ca pleci Spune-mi ca ramai .Te rog,mangaie-mi obrazul palid cu mainile tale.Te rog,daca ma lasi sa plec ,cauta-mi umbra.Ia-ma de mana ,trage-ma aproape de tine si sopteste-mi ceea ce mie mi-e teama sa iti spun.Cuvintele sunt nemiscibile si pline de proprie substanta.Vreau sa te inneci in ele .Vreau sa te inneci in ele,precum eu ma inec in cuvintele pe care nu mi-e teama sa ti le spun.Durerea e,cateodata,prea reala.Obosesc ,ca si cand as alerga fara oprire eternitati .Ca si cand as iubi.Fara ca tie sa-ti pese macar de-o picatura amara.

Mrs. Nobody

Opreste-te.

Tu nu ma cunosti,dar eu exist.Nu ploua,dar simt ploaie in suflet.Imi pare...asa rau.Pentru ce ,toate astea?Iubesc prea mult... Vreau sa pleci,pleci,pleci.Pentru totdeauna.Si curg lacrimi peste degetele mele subtiri si palide care apasa peste niste litere neinsemnate.Si nu vreau sa scriu intr-adevar.Durerea e prea mare si,e tot ceea ce pot sa fac.Opreste-te.  Cu doua maini goale si o inima ranita vreau sa te-alung pentru totdeauna .Pe tine si pe ele,cu totul.Ia amintirile si pleaca.Da-mi inapoi noptile albe si prefa-te ca iti pare rau.Prefa-te intr-o litera,pe care s-o pastrez in inima pentru totdeauna.Prefa-te intr-o culoare,pe care s-o regret mereu.Prefa-te intr-o petala de trandafir si pluteste departe.Foarte departe...
Si am sa rasuflu si fara tine.Am sa clipesc si o sa te vad dintr-un ochi strain.Am sa zambesc si tu vei fi acelasi.Doar ca,fara mine.
Te iubesc,te iubesc,te iubesc ,


Mrs. Nobody.

Al meu ,al meu,al meu...

Dragul meu,

am inteles cand ai plecat si am crezut ca nu te vei mai uita inapoi nicicand...Ai plecat ,privindu-ma in ochii indurerati.Ai plecat ,lasand usa deschisa in urma ta.Usa catre inima mea.Nu ,nu am pus zavorul.Nu trebuie sa intelegi nimic .Cand ai venit inapoi insa,ce ai vrut sa faci ? Ce mi-ai facut ,tu ? Esti trist acum,ca o petala ofilita.Asemeni mie,in ceasurile in care tanjeam dupa dragostea ta.Pe care inca o mai pastrez.Nu vrei sa-ti fiu aproape.Ce ai,suflet tulburat?De ce esti crud cand altii iti sunt aproape ?Ce pot sa fac mai mult ? 

Te rog,spune-mi...

Ce faci ?

Tu nu ma cunosti,dar eu exist.Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul  M-am gandit la tine tot timpul.Te iu...  De ce te-ai intors?Nu te-am chemat ,desi nu imi displace prezenta ta.Nu te-am chemat pentru ca inima mea nu ar fi suportat sa te vada din nou,fara ca tie sa iti pese macar unde ajungi.Te rog,inceteaza.Te rog,lasa-ma sa te iubesc. Si daca ai venit,ramai...sau pleci din nou ?Ochii mei au batut intunericul de atatea ori,doar pentru tine.Nu pentru fericirea ta,ci doar pentru tine.Sentimentele mele sunt caleidoscopice ,dar tu stii mai bine.Nu iti pasa.Iti pasa?Cand mi-ai luminat viata  ziua cu zambetul tau,am vrut sa culeg acel zambet cu buzele mele.Am vrut sa il iau cu mine pentru totdeauna.Cand mi-ai soptit o salutare in vant,eu am ras.Am ras.A fost amuzant?A fost doar placut.Ceva ce...in cuvinte,nu ar fi la fel,chiar daca as incerca.Oriunde merg,tu trebuie sa fii acolo.Alungandu-mi apoi  fluturasii,pentru ca nu te vad.Nu esti.Nu esti niciodata.Ce faci ?De ce ai aparut acum ?Nu te cunosc  vreau sa te cunosc .Te rog,te rog cunoaste-ma tu primul.Te rog,iarta-ma tu primul.Nu am vrut sa se intample asta.Nu am vrut,desi am sperat.Trecutul mi-e martor si nu m-ar acuza .Cerul mi-e limita,doar in prezenta ta.
Asculta...Ma auzi?
"Chiclimbar din noapte."
Te iubesc.


Cu dragoste,
Mrs. Nobody.

Ma topesc in agonie

Tu nu ma cunosti,dar eu exist.
Agonia ma doboara si simt ca ma topesc in ea de la atata caldura pe care nu mi-am dorit-o.Mint.Mi-am dorit-o,dar nu de la el.Niciodata de la el.Niciodata...Nemernicilor.Intr-un colt al patului a plans o fata in fiecare seara.Pentru fiecare dintre voi.Iar voua nu v-a pasat.Ma incurajez singura.Ma descurc.Pot face asta fara voi,cretini nemernici ce sunteti.Niciodata nu mi-am propus sa vars lacrimi amare pentru cineva  ceva atat de inutil.Niciodata nu m-am gandit cum o sa fie daca va primesc in sufletul meu.M-am lasat in bratele subconstientului si m-am balansat atat de tare pana cand am cazut.Eu v-am chemat.Plecati,plecati,plecati...
Nici intunericul nu urla de mai multa durere decat mine,atunci cand e imbolnavit de pete de lumina.Eu.Sunt fraiera.Inghit minciuni,inghit regretele voastre si inghit amaraciunea din sufletu-mi.Oh,sa taci din gura.Sa n-aud bazaitul soaptelor tale ,nu vreau sa aud freamatele tale ! Codrul o sa ti le intoarca inapoi,dezamagindu-te.Ca infigand un cutit in spatele tau.Ca lasandu-te sa zaci bolnav in mijlocul trotuarului.Ca inghitindu-te cu totul.Ca destramandu-ti fiecare coltisor al sufletului si dezarmandu-te.Oh ! Si daca n-ar fi cuvintele care sa ma impiedice,as face-o chiar eu.Cu doua maini goale si o inima ranita.Cu doua amintiri balansandu-se in mintea mea.Cand te-am intalnit si cand te-am zdruncinat cu totul.Asteapta,doar...Se va face noapte la tine,iar soarele ma va cauta pe mine.
"Te iubesc" o sa-mi spui.
"Te urasc." o sa-ti raspund.
"Nu..." o sa regreti.Dar eu DA,am depasit strada casei tale si am pornit alene mai departe...


*Poof*.

Eu

Tu nu ma cunosti,dar eu exist.Povestea mea e simpla.Stii,cateodata se mai intampla si lucruri frumoase.Si traiesti momentul ca si cand ar fi ultimele clipe din viata ta.Dar nu poti sa continui,pentru ca...soarta are si ea problemele ei si cica nu poate sa mai stea cu tine.Vai.Si apoi te lasa si totul e atat de monoton.Oare? De fapt,nu prea e deloc monoton.Daca ai timp,poti citi aici ,pe blogul unei fete care scrie foarte frumos si vei vedea la ce ma refer.Am pierdut si am regretat prea multe,e adevarat .Dar fara regrete si pierderi,nu as mai fi fost eu,aici,scriind aceste cuvinte pe care nu stiu daca le citeste cineva sau nu .Putem urla de durere sufleteasca atat cat vrem.Eu tot eu voi fi,iar tu vei ramane acelasi,la sfarsit.Pentru ca o parte din mine ma vrea asa cum sunt.Dar cealalta tanjeste dupa ceva ce va trebui sa abandonez,pentru ca nu se poate.Si daca sunt fericita sau nu,asta nici macar eu n-o s-o pot stii vreodata.Lumina care imbolnaveste sufletul trist e scurta,dar ramane cateodata inchisa in inima goala,umpland-o de fericire.
"Priveste-ma" i-as spune,iar el si-ar indeparta privirea,intorcandu-se spre casa.
"Ramai" adaug,privindu-l in departare .
Dar nu se intoarce.Cel putin...nu acum.

Sunt fictiva?

Sunt eu,din nou.Tu nu ma cunosti,dar eu exist.Azi am deschis ochii din nou .Pana cand l-am vazut si nu era cu mine.Apoi i-am inchis si am zacut inauntru fara ca nimeni sa stie.Cred ca m-am secatuit de lacrimi,pentru ca n-am mai putut sa le dau drumul.Dar,Doamne cat as fi vrut ! Da,chiar acolo in mijlocul trotuarului pustiu,cu vocea lui si vocea ei care imi ajungea la urechi.As fi vrut sa il iau in brate si sa ma ghemuiesc langa el pe banca aia pe care ei stateau.Ca o fantoma am trecut pe langa.Salutul nu m-a mai ajutat .Am fost fictiva.
Si se priveau si am stiut ca eu sunt ceea ce sunt pentru ca asa trebuie.
"Buna.Sunt Mrs. Nobody."
"Buna.Ciudato."
Nu...nu  Da,sunt o ciudata.Am crezut in tine ,tu care esti ceva,iar eu care sunt nimic.Sa te mai astept?In fiecare zi astept ceva,dar tot ceea ce primesc este nimic.
"Suntem singuri,si-n loc de inima,ne bate luna" ...
Fii pentru mine ,iar eu voi fi pentru tine.Asculta-ma si ...nu ma indeparta.
Prea multa iubire si prea multa viata.Gresesc.E prea putin...Un ochi aruncat in directia mea,un zambet vag si o fluturare a genelor...Un salut ironic sau poate doar mimat.Oh,tu...sper sa-ti vina randul.Atat de mult te-am asteptat...

Saturatie prea mare.

Si aici incep,din nou.Tu nu ma cunosti,dar eu exist.Sunt trista.Bineinteles.Poate o persoana sa fie fericita?Asa se spune.Se mai spune si ca drumul catre fericire e greu.Dar de ce sa nu facem o scurtatura? Sau sa o luam prin padure.Haa?De ce nu?Iti spun eu de ce.Pentru ca habar n-avem sa sapam o scurtatura si in padure ne ratacim.
Amandoi am crezut ca pot fii langa mine.Si niciunul nu a fost. De fapt,sa nu fiu rea.Au fost cateva zile.Zilele alea m-am simtit ca si cand as fi renascut din nou,cu o teama puternica in cel mai indepartat coltisor al sufletului.Dar stii cum e cu durerea.Cand te doare un singur lucru,te doare tot.M-a durut sufletul si acum incerc sa ma recuperez.Ma simt ca o ratata pentru ca fac asta.Nu e vina mea !
"Imi pare rau" as vrea sa le spun. "Te iubesc" as vrea sa ii spun. "Strange-ma in brate si nu-m mai da drumul niciodata" as adauga.
"Pleaca" imi spune."Nu esti pentru mine" ar adauga poate.
Ele sunt perfecte.Mrs. Nobody is just nobody :).

*Poof*

E cineva? Imi pare rau.

Sunt intr-o realitate ; in aceeasi in care te aflii tu .Nu stiu daca pot,dar incerc.Nu ma cunosti.Nimeni nu ma cunoaste.Nu sunt o persoana anonima.Am sentimente,glas si privire.Pot sa respir.Sunt acum in mintea ta,pentru ca altfel nu ai fii capabil sa citesti asta.Sentimentele pe care eu le am pot fi dure,dar poate si blande cateodata.Garantez ca de cele mai multe ori vor fi triste.Nu te poti astepta de la cineva care nu exista sa fie fericit,nu?

Si ce stii despre mine?Stii ca sunt "Mrs." si "Nobody".Mai vrei ?Descopera-ma.Si daca ti se pare ca nu mai sunt deloc,doar striga-ma. "E cineva?" .Imi pare rau.Dar voi fi mereu aici de acum incolo.

Ma simt fictiva in acest moment.Dar nu sunt !

Sunt la fel ca tine si la fel ca oricine altcineva...

*Poof*